andeiul

Sau ai ascultat zgomotul ploii
când cade pe pământ?
Ai urmărit vreodată zborul
în zig-zag  al unui fluture?
Sau ai observat soarele
când dispare în noapte?
Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa atât de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.
Parcurgi fiecare zi în zbor?
Când spui “Cum te simţi?”
asculţi răspunsul?
Când ziua s-a sfârşit
te întinzi în pat
cu sute de gânduri
care îţi trec prin cap?
Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa atât de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.
Ai spus vreodată fiului tău
“o facem mâine”?
fără să îţi dai seama în grabă,
de părerea lui de rău?
Ai pierdut vreodată legătura,
ai trăit o prietenie
care s-a sfârşit pentru că
tu nu ai avut niciodată timp
să suni şi să spui “Bună”?
Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa atât de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.
Când alergi atât de repede
ca să ajungi undeva
îţi pierzi jumătate din plăcerea de a merge.
Când alergi tot timpul
Ziua e ca un dar niciodată deschis,
aruncat.
Ascultă muzica.
Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa atât de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.

  Don Quijote – TNB

  Mi-am dorit mult sa vad acest spectacol . In primul rand pentru ca e vorba de "Don Quijote" (o mica mare obsesie) si ptr ca este un spectacol creat si jucat de Dan Puric (despre el voi vorbi mai mult cand voi posta despre cartile lui).

  Biletele se gasesc crancen de greu, lucru intrigant avand in vedere ca e un spectacol fara vorbe, un gen artistic care nu credeam ca va prinde la noi prea mult sincer sa fiu. In mod clar ajuta la asta aprecierea de care s-a bucurat in strainatate acest spectacol si omul Dan Puric.

  Spectacolul e o explozie de fantezie , culori, energie si umor. E greu de ghicit ca exista o asemenea energie in acest actor, o asemenea dexteritate. Muzica e bine aleasa, costumele la fel, actorii sunt foarte buni, dansurile f bine sincronizate…timpul zboara cu rapiditate si treci de la ras la suferinta si apoi la aplauzele de final. E un spectacol unic care merita vazut de mai multe ori.

Alta parere gasiti pe aici – aciulea.

Mai e un pic si bate gongul,
cucul va iesi infatuat din ceas si va vesti lumii varsta venerabila de 26 de
ani ce o implineste stimabilul. Apropierea clipei infame ma inhiba ducandu-ma
cu psihicul si fizicul spre o nu tocmai placuta lipsa de viata. “Vai a mai
trecut un an in care nu am facut aia si nici aia ca sa nu mai zic de ailalata.
bla bla bla”. Pentru ca simt aceasta stare cum da tarcoale ca o jivina, am zis
sa o previn cu niscai motive de ce e buna aceasta varsta.:D

1.      Inca pot fi doar un copil cu accente de alint.

2.      Sunt mai intelept (teoretic…ptr ca sunt deja
intelept si nu cred ca se poate mai mult – primul pas e sa recunosti).

3.      Mai am doar 39 de ani pana la pensie (fac
cinste din prima pensie , inscrierile incep de luni).

4.      E mai buna decat cea de 27 de ani (ca sa nu
mai zic de 28).

5.      Impreuna cu puicaletul avem 50 de ani (ar
trebui sa mergem la tratament la namol . cum o arata puicaletul negru? – de
cercetat).

6.      Ptr ca mi-a dat un motiv de a mai scrie si
eu ceva pe aici.

la ce motive am gasit… – ma duc
sa-mi iau bere

 

Teatrul de comedie – Galy Gay

O poveste interesanta in care vedem cum destinul se joaca cu oamenii, transformand un biet hamal de port intr-un erou de razboi, intr-un alt om cu o alta identitate si personalitate . Piesa este bine jucata, in special de George Ivascu care are o energie fantastica in el, dialogurile pe alocuri sufera dar nu din cauza actorilor.

 

p.s.: a avut loc un mic foc ce a umplut sala de fum dar actorii au un bonus ptr modul cum au reactionat neiesind din rol ci improvizand cu talent.

Un inger se plimba agale prin
rai, admirand privelistea si cugetand filosofic si adanc asupra superioritatii lucrurilor
in general si, pe cand era sa emita o judecata de mare valoare, deasemenea
generala, piciorul ii alunca usurel si cazu printre nori ca un strop de ploaie
tomnatic imbratisand discret cu trupul pamantul deranjand brutal praful. Un
inger pe pamant.

In straie foste albe statea
nedumerit si lipsit de consolare gandindu-se cu amaraciune (cum altfel?!) la
faptul ca surescitat la mugurii ideilor ce-i trecusera dimineata prin cap pleca
sa cugete filosofic fara sa-si ia aripile cu el. Asa ca fu nevoit sa uite de
vechea cugetare si sa lanseze una nou referitoare la cum ar putea sa se
intoarca in rai ca sa-si poata reia vechea cugetare.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Tot cugetand asupra noii sale
dileme, isi aduse aminte ca cel de sus aude tot, stie tot, este peste tot si ca
in mod sigur stie de patania lui si ca probabil doar asteapta o rugaminte
pioasa si-l va si aduce colo unde-i este locul. Asa ca, cu o oarecare retinere
(nu i se adresase niciodata de cand devenise inger, iar ca om doar in rugaciuni
si din cand in cand cand pica in vreun necaz – ca tot omul) incepu sa i se
adresese in gand. Nimic.

Cu voce. Nimic.

TIPA. Nimic. Un pic posac se
gandi ca o avea treaba.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Dar cum ar fi putut sa-l auda din
mijlocul unui camp? O fi el atotstiutor dar nici chiar asa. Doar exista lacase
anume create ptr a i te adresa. E adevarat ca acestea sunt ptr oameni si nu
ingeri, dar probabil ca doar asa se poate comunica cu el pe pamant.

Stupoare… Atatea lacase dedicate
dumnezeiilor. Fara truda numara cateva zeci. El nu stia ca exista mai multi. El
stia doar de unul si cam atat. Intrebari fara raspuns apar si el nu avea timp
de cugetat asupra lor.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Dupa mai mult de multi ani
termina de vizitat si de rugat in toate lacasele religioase dar el tot in
straie foste albe ramase, asa ca incepu sa cugete din nou. Da nu-i trebui mult
caci dintr-o data avu o revelatie cutremuratoare. Cel de sus e unul singur, nu
are cum sa fie mai multi, in mod clar restul sunt doar niste emisari care s-au
deghizat in diverse forme ptr a-l putea “educa” pe om cu anumite principii ca
sa-l faca mai bun si demn de paradis . Plus ca astfel acopera pamantul mult mai
bine, informatiile fiind sortate prin intermediul acestor emisari, care le
trimit la el pe cele mai importante. Fericit ca a facut aceasta deductie
salvatoare si risipitoare de indoieli, pe loc, cloci o alta la fel de
cutremuratoare cum ca el este cel care trebuie sa provaduiasca adevarul lumii.
De asta este el pe pamant, cum sa fi fost un accident caderea lui? A fost un
plan! De asta nu s-a putut intoarce pana acum, ca nu si-a indeplinit misiunea
cea sfanta si revolutionara. Anii acestia de deruta nu au reprezentat decat un
test al credintei sale, un test pe care el l-a trecut cu multa indemanare si
odata terminata misiunea, se va intoarce colo sus si nu va mai fi un simplu
ingeras de panoplie ci va fi un inger consacrat si cugetarile sale importanta
insemnata vor capata. Poate va fi mentionat si prin biblie, cine stie…

Incepu sa predice si sa-si
impartaseasca epocala descoperire.

Huiduit. Injurat. Scuipat. Batut.
Arestat. Aproape castrat…etc

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Isi dadu seama dupa putina
cugetare, ca oamenii, in general, nu sunt prea destepti si aproape ca nu-i
venea sa creda ca a fost si el candva o asemenea creatura inferioara. Era
convins ca avea dreptate in legatura cu teoria sa, dar el putea sa o inteleaga
ptr ca era un inger si nu un om limitat. Si, cugetand mai mult, isi daduse
seama ca totusi nu era asta misiunea lui caci ar fi trebuit sa aiba niste semne,
un vis, o infatisarea a vreunui arhanghel care sa-l anunte, cum s-a intamplat
cu marii sfinti deobicei. In mod sigur el nu ar fi trebuit sa cada, dar nici
coincidenta nu prea parea sa fie. El cugeta adanc in momentul caderii, cine
stie ce cugetare aleasa ar fi putut emite. Cineva s-a temut de el si l-a
indepartat. Cineva comploteaza. Raiul poate fi in pericol. Trebuie sa se
intoarca. Trebuie sa cugete la asta.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

O noua cugetare. Oamenii sunt
prosti. Cum sa te auda cel de sus daca tu ii vorbesti din cladiri atat de
joase? Trebuie sa-I vorbesti de pe cladiri inalte, chiar nu se observa ce
distanta e intre cer si pamant? Oare ei cred ca cel de sus are urechi de
cangur ? Au uitat ca e dupa chipul si asemanarea lor?

Se sui pe toate cladirile inalte
din lume si-si striga rugamintea de a fi reprimit in rai. Din cauza asta cativa
ani i-a petrecut prin ospiciu fiind suspectat de tendinte sinucigase. Nu se
stie cum a iesit.

Ptr prima oara in inima lui simti
disperarea cum il cuprinde si il macina. Indoieli. I-a trecut prin cap chiar sa
se sinucida (se pare ca internare n-a fost chiar neintemeiata) caci doar prin
moarte a ajuns sus, dar isi aducea aminte ca sinuciderea cica ar fi un pacat si
in loc de in sus ar puteao lua in jos, asa ca se abtinu.

Ii veni ideea sa se suie pe munti
si sa-si strige rugaciunea. De cucerit le cuceri pe toate, dar in zadar.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Intr-o noapte, la un foc pestrit,
avu un vis ciudat cum ca ar exista totusi un munte inalt care strapungea cerul
si ca oamenii cu inima curata se duceau acolo sa vorbeasca cu cel de sus.
Insufletit cum nu mai fu decat la cugetarile alese din rai, el si porni la in
cautarea lui.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Nu e suficient spatiu pe net ca
sa scriu cat a mers, cat a cautat muntele, se zice ca trecut prin multe, ca i-a
pasat cand altora nu le pasa, ca la violenta a raspuns cu blandete , ca a luat
parte chiar si intr-un razboi si ca s-a intors erou plin de medalii desi n-a
omorat pe nimeni. Important e ca a gasit muntele.

A urcat.

Pe varful invaluit in ceata se
auzea sunetul dulce al harpelor ingerilor si mirosea a trandafiri vanilati. Era
la o palma de rai. Incerca sa sara, sa se prinda cumva sa se traga, dar era
prea mic. Incepu sa tipe, sa se roage, cerea o mana doar o mana care sa-l
traga. In timp ce se pregata sa cugete cum sa faca acum cand e atat de aproape,
o furtuna se isca pe negandite risipind ceata si norii, alergand departe
sunetul dulce al harpelor si schimband mirosul trandafirilor in mirosul zapezii
arzatoare ce-l inabusa incetisor.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

 

01.01?.2004 – ce cugetari adanci
aveam pe la 20 de ani.

 

"Povestirile adunate aici sunt analize fruste ale relatiilor dintre
femei, cu un accent apasat pe cele dintre mame si fiice. Gelozie ,
suspiciune , atasament , dragoste, invidie sau chiar cruzime , nu exista
sentiment din gama afectelor care sa nu tulbure legaturile de sânge.
Stilul e lipsit de menajamente, fiecare dintre scenariile imaginate e
dus pana la capat, iar tabuurile devin adevarate chei de bolta ale
acestor povestiri. Castillon trateaza, în texte de dimensiuni minime,
zone de adâncime în care mocnesc rivalitati si dorinte cu adevarat
vinovate." – Cotidianul

 

O colectie de povesti care duc cu gandul la serialul "povestiri din cripta", bine scrise, dure si pline de idei…

 

"Benoit Duteurtre face parte
din familia de scriitori francezi din care, intr-un fel sau altul,
descind, pe filiera cinismului, Frederic Beigbeder sau Michel
Houellebecq. In "Fetita si tigara", romanul pe care l-a publicat in
urma cu doi ani, scriitorul-muzician nu se sfieste sa trateze, fara
manusi, citeva dintre subiectele care, odata atinse, lasa automat urme,
si nu dintre cele mai placute. Printre indiciile cele mai relevante
pentru zona in care Duteurtre a facut zoom in romanul sau se numara ura
fata de copii si anomaliile regulamentelor din institutii.

Dar pentru a scrie despre aceste lucruri,
carismaticul autor francez nu alege discursul grav si alarmist si nici
excesele de vreun fel sau altul.

Pretextul
de la care porneste povestirea lui este simplu: o tigara. Desire
Johnson este un tinar de culoare condamnat la moarte pentru uciderea
unui politist, a carui ultima dorinta este aceea de a fuma o tigara.
"Dupa legea de stat, condamnatul Desire
Johnson actiona cu drepturi
depline invocind articolul 47 din codul de aplicare a pedepselor,
care-i permitea sa fumeze o ultima tigara inainte de executie. La
rindul sau, domnul Quam Lao Ching, directorul unitatii penitenciare ,
aplica riguros alineatul 176.b din regulamentul interior interzicindu-i
sa aprinda aceasta tigara. Adaugat cu un an mai inainte, la presiunea
asociatiilor de aparare a sanatatii publice, acest apendice interzicea
categoric consumul de tutun in incinta inchisorii. Evident, ideea de a
apara sanatatea unui condamnat la moarte putea sa te lase perplex daca
nu cumva vedeai in asta un rafinament al cruzimii; dar o astfel de
masura, benefica pentru cei mai multi, nu accepta nici o exceptie."
Dorinta prizonierului, legitimata printr-o lege, dar interzisa printr-o
alta, va fi obiectul unei dispute, evident, legislative, care va tot
amina aplicarea pedepsei capitale.

Cel de-al doilea personaj principal, al carui
nume ramine insa necunoscut, lucreaza intr-o cladire "invadata" de
curind de copii si supusa, prin urmare, unor reguli de protectie
speciale, printre care si interzicerea fumatului. Si in cazul lui,
tigara este declicul unor lungi si complicate intimplari, fiind
surprins de o fetita in timp ce se bucura de rezultatele sale in
calitate de "fumator clandestin".

Vorbind despre cartea lui Duteurtre, Milan Kundera
ii aprecia "claritatea cu care demasca prostia fundamentala a lumii
moderne" si "umorul negru care transforma groaza intr-un fascinant dans
macabru ". Altfel spus, romanul al carui personaj central este, intr-un
fel sau altul, tigara arata pina unde pot merge absurdul eroilor
civilizatori din zilele noastre si ipocrizia care, de multe ori,
functioneaza drept combustibil pentru mecanismele pe care acestia le
pun in functiune." – Cotidianul

 

"Ma cheama Sonia, am 26 de ani, cancer la stomac si inca jumatate de an de trait.

Care ar fi primul lucru pe care l-ai face daca ai sti ca ai muri?

Viata Soniei ia o intorsatura dramatica, schimbandu-si in doar
cateva zile un intreg sistem de valori si concepte despre tot ceea ce o
inconjoara, adaptandu-se unor reguli noi si, poate cel mai important,
incercand sa gaseasca un sens al propriei existente.

In lupta contra cronometru, se aventureaza in tot felul de
experimente, se pune in fata unor situatii tot mai ciudate , impreuna cu
personaje noi, toate pentru a incerca sa gaseasca un raspuns sau un
sentiment apropiat cu cel al implinirii.

Oamenii in general uita ca mor si incearca sa se piarda in
nimicurile de zi cu zi pentru a evita o judecata rationala asupa vietii
lor, din aceeasi frica care a inventat mituri si religii de mii de ani.
In Bucurestiul anilor 2000 insa, intr-un oras gri si sufocat, lucrurile
par sa stea cu totul altfel.

Lucrurile iau o alta intorsatura cand Sonia il intalneste pe Mihai,
un barbat diagnosticat cu hiv in urma cu cativa ani, un om care a
trecut de cateva ori prin aceleasi crize interioare ca cele ale Soniei
si nu a avut niciodata puterea sa o ia de la inceput .

Osciland intre comic si tragic, cei doi incep o relatie fara niciun
fel de speranta a unui viitor, una neconditionata de cerintele si
intrebarile oamenilor comuni." – Blog Andrei Ruse

Oare de cate ori nu ne-am gandit ce am face daca am stii ca
mai avem cateva luni de trait? Ne-am face de cap, devenind o alta persoana?
Ne-am continua ritmul de zi cu zi? Ne-am plange de mila si am cauta compasiune
la familie? Naiba stie. Nici cartea nu va raspunde la aceste intrebari ci va prezinta
o situatie, o persoana, o alegere, dar, odata ce ati intrat in viata lui Soni
va va fi greu sa va despartiti de ea. 

Nu vreau sa zic prea multe, cartea merita citita si
savurata, autorul are mult talent, visele despre cimitir sunt geniale, dar…are
si un mare of! si anume ultimul capitol fara de care cartea ar fi fost excelenta.
Cred ca oricare alt final ar fi fost mai bun decat acesta, este genul de final
care strica o carte, te enerveaza si risti sa ramai din toata cartea doar cu atat,
asta nu e final de carte ci de hollywood.