andeiul

"Benoit Duteurtre face parte
din familia de scriitori francezi din care, intr-un fel sau altul,
descind, pe filiera cinismului, Frederic Beigbeder sau Michel
Houellebecq. In "Fetita si tigara", romanul pe care l-a publicat in
urma cu doi ani, scriitorul-muzician nu se sfieste sa trateze, fara
manusi, citeva dintre subiectele care, odata atinse, lasa automat urme,
si nu dintre cele mai placute. Printre indiciile cele mai relevante
pentru zona in care Duteurtre a facut zoom in romanul sau se numara ura
fata de copii si anomaliile regulamentelor din institutii.

Dar pentru a scrie despre aceste lucruri,
carismaticul autor francez nu alege discursul grav si alarmist si nici
excesele de vreun fel sau altul.

Pretextul
de la care porneste povestirea lui este simplu: o tigara. Desire
Johnson este un tinar de culoare condamnat la moarte pentru uciderea
unui politist, a carui ultima dorinta este aceea de a fuma o tigara.
"Dupa legea de stat, condamnatul Desire
Johnson actiona cu drepturi
depline invocind articolul 47 din codul de aplicare a pedepselor,
care-i permitea sa fumeze o ultima tigara inainte de executie. La
rindul sau, domnul Quam Lao Ching, directorul unitatii penitenciare,
aplica riguros alineatul 176.b din regulamentul interior interzicindu-i
sa aprinda aceasta tigara. Adaugat cu un an mai inainte, la presiunea
asociatiilor de aparare a sanatatii publice, acest apendice interzicea
categoric consumul de tutun in incinta inchisorii. Evident, ideea de a
apara sanatatea unui condamnat la moarte putea sa te lase perplex daca
nu cumva vedeai in asta un rafinament al cruzimii; dar o astfel de
masura, benefica pentru cei mai multi, nu accepta nici o exceptie."
Dorinta prizonierului, legitimata printr-o lege, dar interzisa printr-o
alta, va fi obiectul unei dispute, evident, legislative, care va tot
amina aplicarea pedepsei capitale.

Cel de-al doilea personaj principal, al carui
nume ramine insa necunoscut, lucreaza intr-o cladire "invadata" de
curind de copii si supusa, prin urmare, unor reguli de protectie
speciale, printre care si interzicerea fumatului. Si in cazul lui,
tigara este declicul unor lungi si complicate intimplari, fiind
surprins de o fetita in timp ce se bucura de rezultatele sale in
calitate de "fumator clandestin".

Vorbind despre cartea lui Duteurtre, Milan Kundera
ii aprecia "claritatea cu care demasca prostia fundamentala a lumii
moderne" si "umorul negru care transforma groaza intr-un fascinant dans
macabru". Altfel spus, romanul al carui personaj central este, intr-un
fel sau altul, tigara arata pina unde pot merge absurdul eroilor
civilizatori din zilele noastre si ipocrizia care, de multe ori,
functioneaza drept combustibil pentru mecanismele pe care acestia le
pun in functiune." – Cotidianul